Expresionismul reprezintă o mișcare culturală amplă, apărută în Germania și Austria, la începutul secolului XX.
Expresionismul a apărut ca o expresie a eliberării de practicile academice ale desenului după modele imobile, dar și ca manifestare anti-impresionistă.
Unii critici susțin că Expresionismul nu ar trebui asociat spiritului avangardist și mijloacelor inovatoare de reprezentare, ci mai degrabă unei percepții sensibile, aproape nevrotice a lumii.
Experiența umană subiectivă a stat în centrul atenției artiștilor expresioniști. În opoziție cu vechile tipare, ei au urmărit să-și exprime liber trăirile inconștiente, căutând să depășească tabuurile. Conflictele interioare, emoțiile intense, agonia și extazul au fost explorate din plin de expresioniști. Ei au aspirat spre exprimarea viziunii interioare și au încercat să stabilească o comunicare intimă între artist/subiect și privitor.
Dar Expresionismul este asociat nu doar cu sondarea psihicului, ci și cu eliberarea trupului. Astfel, nudul a avut un rol central în operele expresioniștilor, ca simbol al eliberării morale, fizice și sexuale.
Ca reacție la ororile trăite în timpul primul război mondial, artiștii expresioniști au avut și porniri reformatoare. Toate nenorocirile epocii, ipocrizia morală, s-au regăsit sarcastic reprezentate în arta expresioniștilor. Efectele capitalismului, industrializarea și urbanizarea de după război au fost reflectate de expresioniști.
Experiența urbană modernă a fost și ea sursă de inspirație pentru multe opere expresioniste. Unii artişti au aclamat forfota orașelor, alții au deplâns efectul alienant al acestora asupra omului. Experiențele degradante, încălcarea spațiului intim, sentimentul de dezrădăcinare caracteristic orașului – atât de valabil și în ziua de azi – stau la baza multor reprezentări expresioniste ale vieții moderne.
Înclinați spre misticism, încrezători în capacitățile lor vizionare, preocupați de dimensiunea spirituală a vieții, expresioniștii s-au poziționat opus realiștilor. Ei au promovat o artă abstractă, care trece dincolo de analiza rațională și de lumea materială.
Prin folosirea culorilor intense și prin tehnica de aplicare a culorilor pe pânză, expresioniștii reflectă universuri interioare și/sau exterioare agitate, angoasante, nevrotice.
Dintre maeștrii artei moderne românești, găzduiți de Galeria de Artă Rudolf-Schweitzer-Cumpăna din Pitești, cu influențe expresioniste în opera lor, îi amintim pe: Ion Țuculescu, Iosif Iser, Corneliu Baba, Nicolae Tonitza și Rudolf Schweitzer-Cumpăna.
