RUDOLF SCHWEITZER-CUMPĂNA (1886-1975)
Pictorul argeșean a avut o carieră îndelungată și foarte apreciată, chiar de la primele sale expoziții, organizate în București.
Născut într-o familie de origine germană, naturalizați în România secolului XIX, cu prilejul uneia dintre primele expoziții ale marelui artist, filosoful și jurnalistul Nichifor Crainic îi prezicea un viitor artistic strălucit:
„În prăvălia unui negustor de tablouri din Calea Victoriei, expune sfios domnul Rudolf Schweitzer. Nu sunt multe la număr lucrările pe care le scoate în public, dar sunt suficient de elocvente, pentru a demonstra în tânărul expozant un talent ce merită luarea aminte.
Cu tot numele său nemțesc, […] domnul Schweitzer are o inspirație rustică foarte românească, am putea zice exclusiv țărănească. […] În plus, are lucrul principal: însușirea artistică. Pastă suculentă, din belșug, aruncată cu o siguranță remarcabilă, și care împrumută figurilor o impresie de robust și solid; o tonalitate suficient de personală […] un colorit sigur, afirmativ și original, de un sentiment comunicativ care trădează un temperament destul de viguros. Cel care a izbutit să dea lucruri de felul acesta, dovedește cu ele posibilități viitoare, care, la vremea lor, vor aduce tânărului artist nume vrednic de ținut în seamă.”
Îzestrat desenator, cu un ascuțit spirit de observație, Rudolf Schweitzer-Cumpăna a fost unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai vieții țăranului român. A pictat portrete, peisaje și mai ales scene din viața țărănească, în tehnici diferite (ulei, acureală și desen, de predilecție în cărbune) într-o viziune Realistă.
Cu „un desen viguros și culori împerecheate original”, cu afinități expresioniste, Rudolf Schweitzer-Cumpăna a fost un artist prolific – a lăsat posterității peste 30.000 de opere de artă, de o diversitate uimitoare (portrete, naturi statice, peisaje). Dintre acestea, aproximativ 150 de lucrări au fost donate de artist Muzeului Județean Argeș, care a înființat galeria de artă ce-i poartă azi numele.
Și-a făcut studiile de artă în Germania, unde a luat contact cu schimbările majore din lumea artei, asimilând din specificul Impresionismului și al Expresionismului – ce lua naștere în spațiul german.
Perioada interbelică a fost una dintre cele mai prolifice perioade ale artistului. A expus atât în România, cât și la Paris. A călătorit prin toată Europa, dar cel mai mult a fost atras de țărmurile însorite ale Greciei și Turciei, cu peisajele și oamenii locurilor.
Cele mai apreciate opere ale artistului sunt cele care povestesc viața țăranului român, surprins în diferite ipostaze. Semnătura definitorie a stilului artistului este tehnica impasto (folosirea unui strat generos de pastă pe pânză), ce oferă volum și stabilitate compozițiilor. Impasto, alături de culorile vii, cu afinități expresioniste, fac operele pictorului greu de trecut cu vederea sau de uitat. Artistul folosește o paletă de culori luminoase, dar se folosește de contraste subtile, pentru a-și echilibra cromatic picturile. Creează un balans perfect între zonele luminate și cele întunecate ale compozițiilor, lăsând o impresie durabilă asupra privitorilor.