Realismul a fost un curent artistic apărut în Franța, la mijlocul secolului al XIX-lea. El a marcat o ruptură de tradiția romantică și neoclasică. A fost primul curent artistic explicit nonconformist, ce a avut ca scop prezentarea unor subiecte și situații neidealizate, care fuseseră anterior respinse în artă. Realismul a democratizat arta prin portretizarea problemelor contemporane inspirate din viața de zi cu zi a clasei muncitoare, în timp ce societatea franceză lupta pentru democrație și drepturi sociale.
Pictorii realiști au țintit moravurile sociale și valorile epocii, prezentând o viziune onestă, needulcorată a lumii. Lucrările lor au fost adesea considerate provocatoare, deoarece au ilustrat teme precum sărăcia, condițiile grele de muncă și viața rurală, fără a le cosmetiza.
Realismul a fost și un curent distinct în arta secolului XX, derivat din dorința artiștilor de a prezenta vederi mai sincere și neidealizate ale lumii sau ca reacție împotriva stilurilor artistice dominante. A influențat multe mișcări ulterioare și a continuat să fie un curent relevant în arta contemporană. Așadar, Realismul a fost un răspuns la schimbările sociale și politice ale timpului său, reflectând o conștientizare evidentă a realităților sociale și o formă de angajare față de reprezentarea autentică a vieții cotidiene.
Dintre maeștrii artei moderne românești, găzduiți de Galeria de Artă Rudolf-Schweitzer-Cumpăna din Pitești și influențați de Realism în creațiile lor, îi amintim pe: Octav Băncilă, Camil Ressu, Rudolf Schzweitzer-Cumpăna, Nicolae Grigorescu, Nicolae Vermont, Ștefan Dimitrescu sau Jean Alexandru Steriadi.
